Implantul zigomatic - Solutia reabilitarilor dentare complicate

Implanturile zigomatice

Cu siguranță nimeni nu își dorește să ajungă în situația în care să aibă nevoie de intervenții chirurgicale pentru aplicarea implanturilor dentare, dar uneori acestea sunt necesare. Dacă vă aflați în poziția în care aveți nevoie de implanturi dentare, dar vi s-a spus că nu sunteți candidat pentru acestea datorită resorbției osoase accentuate a maxilarului și credeți că nu mai este nimic de făcut, cu siguranță vă veți bucura să știți că datorită progreselor tehnologice din prezent există posibilitatea de reabilitare orală cu ajutorul implanturilor zigomatice.

Ce este implantul zigomatic?

Implantul zigomatic este o alternativă a implantului tradițional care se poziționează direct în osul maxilar, la nivelul osului zigomtic. Pentru a se putea insera în osul maxilar, implanturile zigomatice sunt mult mai lungi, comparativ cu cele tradiționale.

Oasele zigomatice își păstrează volumul și densitatea nemodificate indiferent de gradul de atrofie al osului maxilar, de aceea localizarea implanturilor la acest nivel oferă posibilitatea de tratament a pacienților ce prezintă o resorbție osoasă accentuată a maxilarului.

Principalele avantaje ale implanturilor zigomatice:

• Oferă posibilitatea de tratament prin lucrări fixe a câmpurilor protetice cu resorbție osoasă accentuată;
• Implanturile zigomatice evită procedurile de adiție de os și de ridicare a sinusurilor (”sinus lift”), astfel pacientul beneficiază de un tratament de durată mai scurtă și mai confortabil.

Implanturile zigomatice sunt indicate:

• La pacienții cu atrofie marcată a oasului maxilar, situație în care inserarea unui implant tradițional nu se poate realiza;
• Atunci când sinusurile maxilare au dimensiuni foarte mari și ocupă aproape în întregime partea posterioară a osului maxilar. În această situație tratamentul cu implanturi tradiționale necesită intervenții suplimentare de adiție de os și de ridicare a sinusurilor (”sinus lift”);
• Pentru reabilitare după rezecții tumorale la nivelul osului maxilar;
• Dacă tratamentul cu implanturi tradiționale a eșuat.

Contraindicații absolute

• Afecțiuni ce interesează oasele maxilare sau zigomatice;
• Infecții acute ale sinusurilor;
• Pacienții cu afecțiuni sistemice necontrolate sau maligne.

Contraindicații relative

• Infecții cronice ale sinusurilor;
• Tratamentul cu bifosfonați;
• Pacienții care fumează mai mult de 20 țigări pe zi.

Distribuie pe: